O chestie numita “blog”

Si iata-ne deja in a doua saptamana de pre-stressiune. Cu sangele pompat in priviri, cu inima batanda plina de nerabdare, stam si numaram clipele care trec. Inca putin si vineee. Dar pana atunci sunt mini examenele din pre-stressiune. Se administreaza in mici doze de stress, avand ca efect secundar ganduri de parasire a mediului actual sau probabil “chestii” mai grave. Dar nimic serios…totul e trecator in pre-stressiune. Nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi in …THE ONE. Numele ei mi-e frica sa il pronunt, dapai sa il scriu :). 

Si de-ar fi numa’ asta. Dar nu e. Nu poti sa ai timp sa te gandesti numai la examene pentru ca viata nu se opreste odata cu inceperea stressului. Dimpotriva, parca toate se ingramadesc in acelasi timp. In aceste saptamani de criza parca iti faci timp sa iti pui in ordine toate gandurile..pe categorii chiar. Nu stiu ce se va intampla in continuare pentru ca e prima oara cand trec prin valea asta intunecoasa :). Sper doar sa fie prajiturele la sfarsit. Si cred ca o sa fie, numai sa nu aiba vreo bata in ele pentru spinarea mea.

Cred ca imi voi pune chestiile astea ce imi ies din cap, numite ganduri, pe pauza deocamdata ca trebuie sa ma dorm ca maine ma asteapta un mini-stress cu “drag” asteptat. 

Succes la toti in aceste saptamani si sper sa iesiti din … THE ONE…. cu bine :).

Sanatate, numa’ bine!

Ce chestie domle'