O chestie numita “blog”

Hai sa vorbim oleaka si de fotografie. Iar mi-am luat PhotoMagazine si iar nuduri fara numar si poze alb-negru. Daca stai sa numeri pozele din toata revista cred ca mai putin de 20% sunt in culoare. Pe langa asta, daca aveti curiozitatea sa va cumparati revista sa va uitati putin la concursul de la sfarsit(revista din februarie), veti observa ca primele doua pagini sunt tixite de poze alb-negru si pe la sfarsit gasesti niste poze in culoare extraordinare si foarte bine realizate, dar deh…sunt colorate, nu merge asa ceva la romani. Tot nu imi vine sa cred cum o revista totusi prestigioasa in Romania nu poate descoperi talente si oameni care stiu lucreze cu fotografia color. Poza alb negru da un anumit dramatism, dar atunci cand lucrezi in culori este putin mai greu, ai mai multe de facut. Am ajuns la conluzia ca omul ori este lenes, ori este chior. Saaaaauu ar mai fi posibilitatea ca cei din revista sa publice artisti din cauza unor mici “atentii” sau pentru ca “asa se zice de sus”. Nu stiu, eu doar spun ceea ce gandesc. Oricum, nu vreau sa denigrez atat de tare revista, are multe articole interesante si voi continua sa o cumpar. Review-urile la aparate sunt interesante si la obiect, unii artisti sunt extraordinari. Dar totusi as vrea sa le dau un sfat celor de la revista: fiti mai OPEN-MINDED. Nu mai luati in considerare numai ceea ce vi se da in fatza, fiti deschisi catre alti artisti, catre artisti care stiu sa lucreze mai bine decat multi.

In afara de asta voiam sa ma laud putin ca pe Flickr mai am putin si ajung la 5500 de view-uri de profil :). Se pare ca ieri am ajuns la 180 de poze postate pe Flickr si sunt incontinuu anuntat ca daca vreau sa mi se vada toate fotografiile(daca trec de 200 de poze), trebuie sa imi upgrade contul si sa il fac Pro. Nu stiu…ma mai gandesc.

Eniuei, hai sa ma mai laud cu ceva: mi-am descoperit doua poze pe www.photografr.com  si nici nu stiam ca s-au postat acolo. Aici e prima poza si aici a doua . Ce sa zic…ma simt bine :-D.

Pe profilul meu de pe Flickr puteti urmari acum pozele din Italia. Stiu ca postez cam greu, dar sunt multe si mi-e greu sa ma hotarasc pe care sa le pun si pe care nu. In curand o sa vedeti si ultimele sedinte care le-am avut, dar pana atunci: enjoy Italy :).

Ziua buna si numa bine!

Aici o mica selectie din ce am postat pana acum.

Pose foto, fotografie, photomagazine, pictures, poze

Stii de ce imi place mie verdele? Pentru ca este o culoare neutra: poate sa inspire viata sau poate sa inspire degradare. Depinde tot timpul de nuante. Poti sa fii tu sau poti sa fii tu cu nuante de altcineva…totul tine de nuante. Nu cred ca exista persoane atat de diferite incat sa spui ca sunt de pe planete distante. Ci toata lumea se aseamana intr-un fel sau altul pentru ca altfel nu am putea sa ne regasim in ceilalalti, sa ne facem prieteni si sa socializam. Ca natura suntem facuti sa fim asemenea si daca nu suntem, fie ca vrem, fie ca nu, ne lasam influentati de vantul ce il sufla fiecare. Poate sa fie o briza calda de vara sau un vaj brutal de toamna intarziata, depinde la ce ne deschidem velele. 

   Este totusi bine ca sa ai o ancora, sa tii minte de unde vii, sa nu uiti ce esti, cum te-a creat Dumnezeu: un copil unic numai al Lui. Nu iti arunca ancora intr-o mare tulbure de ganduri unde nimic nu e sigur, barca ta se va misca usor…dar sigur. Increde-te in oameni in masura in care ei cred in tine. 

   Verdele de care am vorbit mai sus este foarte tricky pentru ca este pus intr-un gradient. Depinde reflexiile soarelui sau unghiul de vedere, depinde de multe lucruri. Dar ceea ce este sigur e ca doi oameni pot vedea acelasi lucru diferit. Stiu ca este o vorba destul de comuna in zilele noastre cu toate sms-uri astea de pe net sau atatea statusuri la messenger afumate de mii de utilizatori. Dar oricum ar fi…este o vorba adevarata.

   Hmm…ce chestie interesanta cu gandurile acestea. Te pot duce pe mari necunoscute, dar atat de dulci si suave in amarul lor. Tot te avanti din ce in ce mai mult intre valuri cu privirea la o licarire dintre nori, raza ta de speranta ca undeva acolo sus exista ceva bun, ceva pur…o urma de iubire. Arunca-ti ancora, calator ratacit, fii atent pe unde mergi, pe cine calci sau pe cine inneci in drumul tau. Priveste la oamenii care iti striga ca nu mai pot merge mai departe. Iubeste-i pe ei ca si ei sa te iubeasca pe tine.

   Ai incredere in inima ta si lasa lumea sa vorbeasca. Atata timp cat esti fericit si nu faci pe altii sa sufere, nu e niciun motiv sa te opresti din drumul tau. Mergi mai departe, dar nu uita sa privesti in jos.

Uncategorized