Nu stiu cum este la Orange sau Vodafone, dar la Cosmote e groaznic la abonament. Cel putin acum… Din cate imi aduc aminte si din cate mi-au povestit diferite persoane, inainte la Cosmote puteai sa iti personalizezi cat de cat abonamentul. Adica aveai un abonament minim (3 euro) si bagai tu ce optiuni voiai; asta daca nu iti convenea ce aveau deja.
Abonament COSMOTE
Acum au abonamente incepand cu 6,2 euro (pe langa cel din josul paginii de 5,58 euro de care reprezentantii Cosmote de la Unirii nu stiau nimic) . Puteti vedea mai jos descrierea abonamentului.
6,2 euro pentru 500 de minute si SMS in retea plus 50 nationale. Acum am o extraoptiune de 500 sms si 500 minute + 30 nationale cu 3 euro (ce-i drept, mai veche putin).
Cine oare foloseste cele 10 MMS-uri? Sau cele 100 de minute de apel video?
Eu daca vreau fac un apel video cu cineva intru pe Skype si vorbesc gratis .
Si internetul … pe care cei mai multi din noi il folosim, 10 MB .. 10 MB ????????
Am stat 2 minute pe net cu telefonul meu citind 2 mailuri si uitandu-ma la o poza pe facebook … 2.4 MB s-au consumat. Cine are nevoie de doar 10 MB?
Pentru a-ti pune mai multi MB in abonament, mai trebuie sa platesti minim 2,5 euro pentru inca 50 MB (asa tin minte).
PrePay COSMOTE
Dupa cum am zis mai devreme, am o extraoptiune de 3 euro cu 500 de minute+ 500 de sms in retea + 30 minute nationale. Mi-am activat o extraoptiune de 2 euro pentru 200 de MB de internet (pana la 26 august putea fi activata optiunea)*. In total = 5 EURO.
Asta inseamna aproximativ 28 de lei (credit cumparat azi cu tot cu TVA).
L-am intrebat urmatorul lucru pe agentul de la Cosmote Unirea: ce ma face pe mine sa imi iau abonament la Cosmote, sa fiu legat de el timp de cel putin un an? A ridicat din umeri si mi-a zis: “Pai oricum nu iesiti in plus decat 1-2 EURO”.
M-a frapat chestia asta, pai DACA IES MAI IEFTIN, DE CE SA IMI IAU ABONAMENT???
In concluzie: luati-va cartela si nu va riscati sa va luati abonament, ca nu are rost!
Nu stiu la Orange si Vodafone cum este, daca aveti pareri, review-uri astept pentru ca sunt curios cum merge treaba si pe acolo.
*nu stiu daca dupa prima luna voi primi 50 de MB in loc de 200 MB, dar tot se merita mai mult.
M-am tot gandit si m-am gandit si am incercat sa gasesc o metoda interesanta, care sa ma caracterizeze ca sa ii cer mana iubitei mele.
Nu a fost ceva de vis, nu a fost spectacular, dar sper ca ei i-a placut.
Cu o saptamana inainte ma tot uitam pe net dupa “Trailer”-e de nunta si mi-au venit mii de idei, dar unele nu le puteam aplica, altele nu mergeau… asa ca acum doua saptamani, eu cu Dragos, ne-am trezit dis de dimineatza pentru a pune un mic plan in aplicare. Am tras mai multe cadre (cum o sa vedeti mai jos) si seara cand am vrut sa le editez pentru ca sa le dau la print (asta era joi, vineri pe seara trebuia sa plec la Constanta), Adina m-a sunat ca vine in Bucuresti cu fratele ei ca sa iesim prin oras. Ce sa fac? I-am zis ca ii astept, dar nu stiam cum sa fac ca sa termin de editat fotografiile …
Am iesit in oras si cand am ajuns pe la 00:30 pe acasa m-am pus sa editez fotografii. Am terminat pe la 3 si apoi la 8 m-am trezit ca sa ma pregatesc de work. Bine ca m-a ajutat Dragos si mi-a dus pozele la printat ca nu stiu ce faceam.
Am tot rabdat pana pe 16 august si ma tot gandeam cum o sa fie ( am ales 16 august ca pe 17 a fost aniversarea noastra de 2 ani si pe 16 nu se astepta la nimic ). Eu tot ii ziceam Adinei ca nu am reusit sa pregatesc nimic pt aniversarea noastra ca am avut treaba; nu stiu daca m-a crezut, dar imi zicea sa stau linistit ca nu e nici o problema. (scumpa, nu?)
Noi eram la Eforie Sud saptamana trecuta si mi s-a parut un mediu bun pt un proposal, avand in vedere ca tot la mare ne-am imprietenit. Imi propusesem sa ma trezesc in acea zi pe la 6:30, dar de emotii, nu mai aveam somn de pe la 5 asa ca dupa ce m-am tot invartit prin camera, dupa ce m-am gandit la ce sa ii zic, cum sa fac, l-am trezit si pe Dragos si am plecat spre plaja.
Era o zi frumoasa, senina cu un soare zambitor si am gasit un loc accesibil si cu vedere la mare pt a pune marea intrebare. Am asezat un biletzel in copac care zicea cam asa: “Buna draga mea, iti scriu din viitor pentru ca ai plecat la piata de vreo 4 minute si 17 secunde si deja mi-e dor de tine. Iti scriu pentru ca sa te avertizez… (mergi mai departe si cauta urmatorul bilet)”.
Undeva mai incolo era celalalt bilet: “Te avertizez ca Radu ti-a pregatit ceva, sper sa fie el si nu vre-un impostor. Vezi ca trebuie sa fie ceva tot pe aici, daca nu gasesti intreaba-l pe el”.
Eu am sunat-o, am trezit-o si i-am spus sa vina pe plaja ca sa ne plimbam. Nu am vrut sa ma duc sa o iau de la pensiune ca nu cred ca rezistam emotiei pana ajungeam, asa ca am asteptat-o la un colt de strada.
Eu ii spusesem cu o zi inainte ca vreau sa mergem sa ne plimbam in acea zi pe plaja (ca sa scap de suspiciuni). Nu stiu ce se gandea in timp ce venea incoace, poate banuia ceva, poate nu.. dar a ajuns si ne-am indreptat spre locul cu pricina.
Mai jos o sa pun un slideshow cu ce s-a intamplat si apoi un slideshow cu imaginile care le-a vazut ea pe plaja.
TE IUBESC ADINA!
Sa imi spuneti daca v-a placut si sa stiti ca primim si felicitari daca vreti sa ni le dati .
Foto: Dragos Garea, Edit: Radu Anastase
Eu m-am oprit inainte de imaginea cu “sa fii sotia mea” si i-am spus asa… chestii si apoi i le-am aratat pe celelalte.
Ultima imagine cu inelul de plastic este de la Maramures (mi-a cazut la jeleuri), de revelion in primul nostru an impreuna cand am cerut-o, asa dintr-o gluma, pe Adina in casatorie si ea mi-a zis “Poate”. Am pastrat inelul si i l-am dat si pe acela.
Dupa aproape un an de zile, am reusit sa ne gasim timpul necesar ca sa facem un TTD. A fost prima oara cand am fost la mare pe anul acesta si m-am simtit bine cu cei doi indragostiti. Ne-am culcat la 1:30 si ne-am trezit pe la 5, dar a fost suficient, pentru ca rasaritul soarelui, briza marii si atmosfera dintre cei doi ne-au facut sa ne simtim bine.
Ma bucur ca v-am fotografiat si sper ca aceasta sa nu fie ultima ocazie cand va fotografiez.
Domnul cu voi si sa va iubiti toata viata!
Puteti sa va uitati la slideshow sau puteti face scroll pentru a vedea mai multe fotografii!
De multe ori imi vine sa povestesc ce mi s-a intamplat, dar tot timpul ma iau cu alte treburi, dar acum m-am hotarat ca oricat de obosit sa scriu ce vreau sa scriu pana nu uit.
Weekend-ul acesta a trebuit sa merg la Constanta pentru o sedinta Trash the Dress cu bine-cunoscutii Sorel si Keta (cu ocazia aceasta imi cer scuze pentru greseala din post-ul despre ei in care am spus ca nunta a fost 30.08.2010, pentru ca a fost in 29.08.2010 – asta mi-a atras atentia Sorel ).
Mersul cu trenul
Mi-am facut de joi seara bagajelul, mi-am luat vineri rucsacele cu mine la munca si seara am plecat la gara. Eu mi-am facut niste calcule si am preconizat ca voi ajunge in timp sa imi iau si bilet, sa ma urc si in tren si totul sa se rezolve fara probleme. Dar cine se mai gandise la faptul ca era vineri si ca juma’ de Romanie merge la mare pe weekend? Raspuns: nu eu.
Am ajuns la gara cu 15 min inainte de plecarea trenului si cand sa intru la bilete, nu mica mi-a fost mirarea cand la vreo 10 ghisee de bilete erau cozi de zeci de oameni. M-am pus si eu la o coada care mi se parea mai acceptabila si am stat … si am stat … si tot steam. Ceasul crestea exponential cu lipsa mea de rabdare … mai aveam inca vreo 6 oameni in fatza mea cand o tipa tot se ruga de oameni: “hai lasati-ma sa iau si eu bilet ca am in 5 minute tren”. Si oamenii o lasau asa ca am inceput si eu asa ca am ajuns imediat in fatza liniei, imediat dupa fata cersetoare .
A dat fata respectiva cupoanele si legitimatia si tanti de la ghiseu zice: “ne pare rau, dar nu mai emitem bilete pentru ca trenu deja pleaca”. Fata s-a inverzit si a inceput sa o ia la sanatoasa. Eu in gandul meu ma rugam sa nu am aceeasi soarta asa ca am incercat si eu apa cu legitimatia si cupoanele mele (deja completate din metrou). Tanti se uita la mine cu o privire plina de “iubire” si repeta poezia care a zis-o acu’ 1 minut. Am inceput si eu sa o iau la sanatoasa, cand ajung pe peron vad ca trenu meu avea intarziere 20 de minute. Apoi am inteles ca soft-ul pentru emis bilete era facut in ’95 (nu puteau sa bage si ei inca un “if” acolo in care sa existe exceptii pentru intarzieri?).
Am ajuns la linia unde trebuia sa gareze trenul si mi-am dat seama ca trebuie sa dau ceva la nashu’ si nu aveam decat bacnota de 100 de lei luata cu amaraciune din “safe house”-ul meu Asa ca am inceput sa caut pe la tarabe sa schimb si eu ca sa dau acolo 20-30 de lei pt tren, dar cine in Bucuresti iti schimba banii? Toata lumea il are numa’ pe “nu am domle’ ” in gura. Si desigur am recurs la metoda “vreau si eu o guma la 50 de bani” si am intins bacnota de 100 de lei (numa’ ca in loc de guma de 50 de bani era un Nestea la 7.5 lei). Mi-a dat tanti pana la urma ca nu avea ce face si am plecat iar la linia 14.
M-am mai copt inca vreo 10 minute si cum a tras trenu, au sarit oamenii pe el de parca se dadea ceai cu gheatza in loc de imbulzeala cu transpiratie. M-am dus si eu mai in fatza pentru ca presupuneam ca romanii se ingramadesc unde gasesc din prima o intrare si se pare ca am avut dreptate. Intr-un final m-am trezit in holul vagonului inchis etans cu inca vreo 8 persoane exact in fatza toaletei. Usile de iesire erau blocate automat si am stat cam o ora asa pana sa vina nashu’ sa ne arate cum sa crapam putin o usa ca sa putem respira.
Partea interesanta a fost cand a venit nashu’ sa colecteze ce i se cuvenea. Eu nefiind un calator cu prea multa experienta in mersul cu nashu’, am pregatit cam cati bani trebuia sa dau pe bilet normal, dar ceilalti mi-au spus dupa aceea ca dadeau cam jumatate (asta e, paguba mea si fericirea lui). M-a distrat foarte tare cum a venit la colectare. Zici ca avea magnet mana lui la bani. Nici nu se uita la mana ta sa vada daca ai banii pregatiti si, urmarit de camera de supraveghere, lua banii ca si cum te-ar saluta politicos (cata experienta domle’ in colectare).
Sambata
Sambata am fost la biserica si nu am putut sa nu observ cum o fetita statea langa mama ei si, in loc sa stea si ea cuminte sau sa coloreze ceva intr-un caiet, isi baga piciorul in gura cu tot cu pantof. M-a bufnit rasul instantaneu, dar am reusit sa ma abtin ca sa nu atrag atentia.
Apoi, ca sa ma distrez putin, mi-am pacalit nepoata mea de 5 anisori, Naomi, ca datorita cheilori ei de jucarie, poate sa deschida si sa inchida orice device electronic. Tineam telefonul in mana si ea se apropia cu cheile, eu deschideam telefonul, se apropia iar, il inchideam Si era foarte uimita, dar apoi cand a incercat la altcineva, nu intelegea de ce nu mai merge. Sunt evil, stiu >:).
O alta chestie faina a fost cand, in pauza de dimineata, Naomi s-a pus sa manance niste prune crude care erau destul de acre si i-a dat si verisoarei ei mai mici, Ingrid. Va invit sa urmariti mai jos ceea ce m-a distrat si pe mine.
Tot funny a fost si cand Naomi se pregatea sa plece la biserica si voia sa se parfumeze si tinea parfumul exact in fatza ochilor ei. Eu i-am zis: “Naomi, fii atenta, ca o sa iti dai in ochi si apoi o sa tipi”. Ea mi-a raspuns: “Ba nuuuu”, pe un ton de fetitza jmechera care stie ce face. Am intors spatele ca sa ma duc unde aveam treaba si deodata aud “fsss” si apoi un tipat ascutit “aaaa, mi-am dat in ochi” ) Cum sa nu te bufneasca rasul .
Duminica
Pentru ziua de duminica o sa pastrez pentru atunci cand o sa va arat si ce am facut cu Sorel si Keta la super sedinta noastra de Trash the Dress.
.
.
