Dupa aproape un an de zile, am reusit sa ne gasim timpul necesar ca sa facem un TTD. A fost prima oara cand am fost la mare pe anul acesta si m-am simtit bine cu cei doi indragostiti. Ne-am culcat la 1:30 si ne-am trezit pe la 5, dar a fost suficient, pentru ca rasaritul soarelui, briza marii si atmosfera dintre cei doi ne-au facut sa ne simtim bine.
Ma bucur ca v-am fotografiat si sper ca aceasta sa nu fie ultima ocazie cand va fotografiez.
Domnul cu voi si sa va iubiti toata viata!
Puteti sa va uitati la slideshow sau puteti face scroll pentru a vedea mai multe fotografii!
De multe ori imi vine sa povestesc ce mi s-a intamplat, dar tot timpul ma iau cu alte treburi, dar acum m-am hotarat ca oricat de obosit sa scriu ce vreau sa scriu pana nu uit.
Weekend-ul acesta a trebuit sa merg la Constanta pentru o sedinta Trash the Dress cu bine-cunoscutii Sorel si Keta (cu ocazia aceasta imi cer scuze pentru greseala din post-ul despre ei in care am spus ca nunta a fost 30.08.2010, pentru ca a fost in 29.08.2010 – asta mi-a atras atentia Sorel ).
Mersul cu trenul
Mi-am facut de joi seara bagajelul, mi-am luat vineri rucsacele cu mine la munca si seara am plecat la gara. Eu mi-am facut niste calcule si am preconizat ca voi ajunge in timp sa imi iau si bilet, sa ma urc si in tren si totul sa se rezolve fara probleme. Dar cine se mai gandise la faptul ca era vineri si ca juma’ de Romanie merge la mare pe weekend? Raspuns: nu eu.
Am ajuns la gara cu 15 min inainte de plecarea trenului si cand sa intru la bilete, nu mica mi-a fost mirarea cand la vreo 10 ghisee de bilete erau cozi de zeci de oameni. M-am pus si eu la o coada care mi se parea mai acceptabila si am stat … si am stat … si tot steam. Ceasul crestea exponential cu lipsa mea de rabdare … mai aveam inca vreo 6 oameni in fatza mea cand o tipa tot se ruga de oameni: “hai lasati-ma sa iau si eu bilet ca am in 5 minute tren”. Si oamenii o lasau asa ca am inceput si eu asa ca am ajuns imediat in fatza liniei, imediat dupa fata cersetoare .
A dat fata respectiva cupoanele si legitimatia si tanti de la ghiseu zice: “ne pare rau, dar nu mai emitem bilete pentru ca trenu deja pleaca”. Fata s-a inverzit si a inceput sa o ia la sanatoasa. Eu in gandul meu ma rugam sa nu am aceeasi soarta asa ca am incercat si eu apa cu legitimatia si cupoanele mele (deja completate din metrou). Tanti se uita la mine cu o privire plina de “iubire” si repeta poezia care a zis-o acu’ 1 minut. Am inceput si eu sa o iau la sanatoasa, cand ajung pe peron vad ca trenu meu avea intarziere 20 de minute. Apoi am inteles ca soft-ul pentru emis bilete era facut in ’95 (nu puteau sa bage si ei inca un “if” acolo in care sa existe exceptii pentru intarzieri?).
Am ajuns la linia unde trebuia sa gareze trenul si mi-am dat seama ca trebuie sa dau ceva la nashu’ si nu aveam decat bacnota de 100 de lei luata cu amaraciune din “safe house”-ul meu Asa ca am inceput sa caut pe la tarabe sa schimb si eu ca sa dau acolo 20-30 de lei pt tren, dar cine in Bucuresti iti schimba banii? Toata lumea il are numa’ pe “nu am domle’ ” in gura. Si desigur am recurs la metoda “vreau si eu o guma la 50 de bani” si am intins bacnota de 100 de lei (numa’ ca in loc de guma de 50 de bani era un Nestea la 7.5 lei). Mi-a dat tanti pana la urma ca nu avea ce face si am plecat iar la linia 14.
M-am mai copt inca vreo 10 minute si cum a tras trenu, au sarit oamenii pe el de parca se dadea ceai cu gheatza in loc de imbulzeala cu transpiratie. M-am dus si eu mai in fatza pentru ca presupuneam ca romanii se ingramadesc unde gasesc din prima o intrare si se pare ca am avut dreptate. Intr-un final m-am trezit in holul vagonului inchis etans cu inca vreo 8 persoane exact in fatza toaletei. Usile de iesire erau blocate automat si am stat cam o ora asa pana sa vina nashu’ sa ne arate cum sa crapam putin o usa ca sa putem respira.
Partea interesanta a fost cand a venit nashu’ sa colecteze ce i se cuvenea. Eu nefiind un calator cu prea multa experienta in mersul cu nashu’, am pregatit cam cati bani trebuia sa dau pe bilet normal, dar ceilalti mi-au spus dupa aceea ca dadeau cam jumatate (asta e, paguba mea si fericirea lui). M-a distrat foarte tare cum a venit la colectare. Zici ca avea magnet mana lui la bani. Nici nu se uita la mana ta sa vada daca ai banii pregatiti si, urmarit de camera de supraveghere, lua banii ca si cum te-ar saluta politicos (cata experienta domle’ in colectare).
Sambata
Sambata am fost la biserica si nu am putut sa nu observ cum o fetita statea langa mama ei si, in loc sa stea si ea cuminte sau sa coloreze ceva intr-un caiet, isi baga piciorul in gura cu tot cu pantof. M-a bufnit rasul instantaneu, dar am reusit sa ma abtin ca sa nu atrag atentia.
Apoi, ca sa ma distrez putin, mi-am pacalit nepoata mea de 5 anisori, Naomi, ca datorita cheilori ei de jucarie, poate sa deschida si sa inchida orice device electronic. Tineam telefonul in mana si ea se apropia cu cheile, eu deschideam telefonul, se apropia iar, il inchideam Si era foarte uimita, dar apoi cand a incercat la altcineva, nu intelegea de ce nu mai merge. Sunt evil, stiu >:).
O alta chestie faina a fost cand, in pauza de dimineata, Naomi s-a pus sa manance niste prune crude care erau destul de acre si i-a dat si verisoarei ei mai mici, Ingrid. Va invit sa urmariti mai jos ceea ce m-a distrat si pe mine.
Tot funny a fost si cand Naomi se pregatea sa plece la biserica si voia sa se parfumeze si tinea parfumul exact in fatza ochilor ei. Eu i-am zis: “Naomi, fii atenta, ca o sa iti dai in ochi si apoi o sa tipi”. Ea mi-a raspuns: “Ba nuuuu”, pe un ton de fetitza jmechera care stie ce face. Am intors spatele ca sa ma duc unde aveam treaba si deodata aud “fsss” si apoi un tipat ascutit “aaaa, mi-am dat in ochi” ) Cum sa nu te bufneasca rasul .
Duminica
Pentru ziua de duminica o sa pastrez pentru atunci cand o sa va arat si ce am facut cu Sorel si Keta la super sedinta noastra de Trash the Dress.
Cu Sorel si cu Keta ma stiu de cand eram mai mici, pe Sorel il stiu mai demult ca ne mai intalneam cand mergeam pe la Constanta, dar ce m-a legat de ei a fost o tabara la Moeciu cand le-am promis ca voi fi fotograful lor la nunta. Pe atunci nu stiam prea multe despre fotografie asa ca nu am crezut ca o sa isi aminteasca ce le-am spus atunci, dar cu cateva luni inainte de nunta lor ( care a fost pe 30.8.2010 asa ca imi pare rau pentru intarziata postare) m-a sunat Sorel sa imi spuna daca imi amintesc promisiunea facuta. Asa ca am discutat si ne-am hotarat .
Ziua de nunta a fost plina de surprize si bune si rele, dar mai mult bune. Se pare ca norii care erau pe cer nu ne-au impiedicat sa facem fotografii frumoase (zic eu:) ) . Dumnezeu i-a binecuvantat cu buna dispozitie pe tot parcursul zilei si cu chef de fotografii asa ca a fost foarte usor sa ii conving sa facem incontinuu poze.
Eu le urez ca Dumnezeu sa vegheze asupra lor tot timpul si sa fie binecuvantati in continuare de El!
Silviu si Iustina … ce pot spune eu despre ei? Stiu ca sunt un cuplu dedicat Lui Dumnezeu, care lucreaza in fiecare zi pentru a face vietile lor si ale celor apropiati mai frumoase. Stiu ca se inteleg din priviri si stiu ca atunci cand sunt impreuna li se aprinde o mica licarire in ochi. Imi place de ei si mi-a placut sa le fac fotografii pentru ca sunt un cuplu simpatic foc. Iustina mi-era prietena dinainte de nunta si asta m-a facut sa colaborez cu ei si mai usor.
Tot ce pot sa va zic este sa va bucurati de fotografii, sa dati LIKE la cele care va sunt dragi si sa intrati pe FACEBOOK pentru ca acolo sunt mai multe fotografii
).
.
