A dream, a photograph

M-am tot gandit si m-am gandit si am incercat sa gasesc o metoda interesanta, care sa ma caracterizeze ca sa ii cer mana iubitei mele.

Nu a fost ceva de vis, nu a fost spectacular, dar sper ca ei i-a placut.

Cu o saptamana inainte ma tot uitam pe net dupa “Trailer”-e de nunta si mi-au venit mii de idei, dar unele nu le puteam aplica, altele nu mergeau… asa ca acum doua saptamani, eu cu Dragos, ne-am trezit dis de dimineatza pentru a pune un mic plan in aplicare. Am tras mai multe cadre (cum o sa vedeti mai jos) si seara cand am vrut sa le editez pentru ca sa le dau la print (asta era joi, vineri pe seara trebuia sa plec la Constanta), Adina m-a sunat ca vine in Bucuresti cu fratele ei ca sa iesim prin oras. Ce sa fac? I-am zis ca ii astept, dar nu stiam  cum sa fac ca sa termin de editat fotografiile …

Am iesit in oras si cand am ajuns pe la 00:30 pe acasa m-am pus sa editez fotografii. Am terminat pe la 3 si apoi la 8 m-am trezit ca sa ma pregatesc de work. Bine ca m-a ajutat Dragos si mi-a dus pozele la printat ca nu stiu ce faceam.

Am tot rabdat pana pe 16 august si ma tot gandeam cum o sa fie ( am ales 16 august ca pe 17 a fost aniversarea noastra de 2 ani si pe 16 nu se astepta la nimic ). Eu tot ii ziceam Adinei ca nu am reusit sa pregatesc nimic pt aniversarea noastra ca am avut treaba; nu stiu daca m-a crezut, dar imi zicea sa stau linistit ca nu e nici o problema. (scumpa, nu?)

Noi eram la Eforie Sud saptamana trecuta si mi s-a parut un mediu bun pt un proposal, avand in vedere ca tot la mare ne-am imprietenit. Imi propusesem sa ma trezesc in acea zi pe la 6:30, dar de emotii, nu mai aveam somn de pe la 5 asa ca dupa ce m-am tot invartit prin camera, dupa ce m-am gandit la ce sa ii zic, cum sa fac, l-am trezit si pe Dragos si am plecat spre plaja.

Era o zi frumoasa, senina cu un soare zambitor si am gasit un loc accesibil si cu vedere la mare pt a pune marea intrebare. Am asezat un biletzel in copac care zicea cam asa: “Buna draga mea, iti scriu din viitor pentru ca ai plecat la piata de vreo 4 minute si 17 secunde si deja mi-e dor de tine. Iti scriu pentru ca sa te avertizez… (mergi mai departe si cauta urmatorul bilet)”.

Undeva mai incolo era celalalt bilet: “Te avertizez ca Radu ti-a pregatit ceva, sper sa fie el si nu vre-un impostor. Vezi ca trebuie sa fie ceva tot pe aici, daca nu gasesti intreaba-l pe el”.

Eu am sunat-o, am trezit-o si i-am spus sa vina pe plaja ca sa ne plimbam. Nu am vrut sa ma duc sa o iau de la pensiune ca nu cred ca rezistam emotiei pana ajungeam, asa ca am asteptat-o la un colt de strada.

Eu ii spusesem cu o zi inainte ca vreau sa mergem sa ne plimbam in acea zi pe plaja (ca sa scap de suspiciuni). Nu stiu ce se gandea in timp ce venea incoace, poate banuia ceva, poate nu.. dar a ajuns si ne-am indreptat spre locul cu pricina.

Mai jos o sa pun un slideshow cu ce s-a intamplat si apoi un slideshow cu imaginile care le-a vazut ea pe plaja.

TE IUBESC ADINA!

Sa imi spuneti daca v-a placut si sa stiti ca primim si felicitari daca vreti sa ni le dati .

Foto: Dragos Garea, Edit: Radu Anastase

Eu m-am oprit inainte de imaginea cu “sa fii sotia mea” si i-am spus asa… chestii si apoi i le-am aratat pe celelalte.

Ultima imagine cu inelul de plastic este de la Maramures (mi-a cazut la jeleuri), de revelion in primul nostru an impreuna cand am cerut-o, asa dintr-o gluma, pe Adina in casatorie si ea mi-a zis “Poate”. Am pastrat inelul si i l-am dat si pe acela.

Photography, Thoughts Adina, casatorie, cerere, cerere in casatorie, dragoste, logodna, love, nunta, proposal, radu si adina, viata, wedding

Dependenta se identifica in fiecare din noi si isi creste ramuri din talpi pana in crestet. Dependenta nu este altceva decat o atarnare de un obiect, actiune sau persoana.

Suntem dependenti pentru ca nu ne permitem altfel. Nu e ceva rau, la inceput suntem dependenti de parinti, de grija lor si de iubirea lor pentru noi. Dar apoi isi face aparitia ceva mult mai rau… adictia. Adictia, conform dexului, este dependenta fata de un drog, cu tendinta cresterii progresive a dozei. Fiecare din noi sufera de adictie, este o boala rea, grea si de care mai nimeni nu se vindeca. Adictia face din noi sa fim niste prototipuri de schizofreni cu doua personalitati: prima este in vigoare mai tot timpul, cand suntem cu prietenii, cand suntem cu familia, colegii etc., si a doua este prezenta, dar sub stratul fin al primei personalitati. Nu ne expunem, doar asteptam in tacere pana cand suntem iar siguri ca nimic si nimeni nu ne va critica a doua personalitate.

Pana acum din ce citesti te gandesti ca tu nu prea esti asa, ca poate eu, cel care scrie, are nu stiu ce probleme cu drogurile sau cu mai stiu eu ce. Nu prea e asa, pentru ca fiecare are adictia lui.

Spune-mi te rog cand ai inceput sa te uiti la un serial si apoi nu ai putut sa te opresti, ce crezi ca inseamna asta? Sau te uiti la filme, sau te joci pe computer sau chiar pe telefon. Daca telefonul este un device mai mic, asta nu face ca adictia sa fie mai mica, crede-ma. Sau te-ai apucat sa fumezi mai demult si acum zici ca te poti lasa in fiecare minut daca vrei, dar dupa ce te lasi nu prea iti vine sa stai… lasat. Subiectul acesta se poate aplica oricui.

Imagineaza-ti ca esti in timpul unei zile normale si deodata hotarasti tu ca ai putin timp liber. Care e primul gand care iti vine in minte? De obicei acela este obiectul dependentei tale. Fie ca e munca, filmele, navigatul pe internet, droguri de toate felurile… toate conduc spre crearea si definirea personalitatii ascunse. In afara de drogurile licite si ilicite, celelalte mentionate nu sunt neaparat dependentele oricui. Munca de cele mai multe ori nu e un drog, ci o faci ca sa ai cu ce trai; navigarea pe net poate defini chiar munca ta, filmele…poate vezi unul, doua pe saptamana.

Nu toata lumea are o adictie catre cele de mai sus, dar sigur esti supusul cuiva sau la ceva. Daca consideri ca nu esti si nu te incadrezi in aceasta categorie, te felicit, dar pentru cei care se afla pe acest drum, nu e asa de simplu.

Tot timpul incerci sa gasesti o scuza pentru ceea ce faci. Spui ca ai timp sau ca nu te afecteaza sau ca te relaxeaza. Nu te mai minti. Cu cat aglomerezi capul tau cu mai mult drog cu atat cea de-a doua personalitate iti ocupa mai mult din timpul destinat tie. Nu mai trai in doua vieti pentru ca in niciuna nu vei fi fericit. Viata nu poate fi traita cu jumatati de masura, ori te bucuri de prima ta personalitate, de ceea ce vrei sa fii tu, ori vei fii nefericit tot timpul. Nu incerca sa te scuzi ca ai gasit tu o modalitate sa le impaci pe ambele, sa traiesti in armonie fiind schizofrenic.

Spune-mi ca nu ti s-a intamplat sa te pui in pat ca sa te odihnesti si cand ai inchis ochii ai vazut scene din film sau cum te luptai cu nu stiu cine sau chiar ca jucai sah pe telefon.

Incearca o saptamana macar fara nicio adictie sa vezi cum te simti. Stiu ca vei simti tot timpul impulsul de a te intoarce in bratele dulci amarui ale adictiei, dar daca rezisti vei simti un sentiment liberator, vei simti ca acum esti tu.

p.s. mai jos gasiti fotografii cu un baiat care a suferit o astfel de adictie. Povestea lui completa o gasiti in “Revista Ta”.

Read more…

Photography, Thoughts adictie, dependenta, device, droguri, filme, movie, personalitate, serial

Mai tii minte cand stateai singur(a) in camera ta si te gandeai la melodia care iti canta in casti, la fiecare cuvintel, la fiecare rasuflare, la fiecare nota minora sau chitara electrica? Credeai ca nu ai cum sa simti mai mult muzica decat in acele momente, ca nimeni nu mai intelege muzica la fel ca tine, ca stii ce a vrut sa transmita compozitorul… Mai tii minte serile de toamna cand simteai cum vine iarna si vedeai cum vantul rascoleste frunzele la fel cum iti rascoleste tie gandurile? Te apropiai de o mica moarte a naturii si poate si a sufletului tau, doar pentru a se renaste totul mai frumos, mai verde si mai proaspat ca oricand. Momentele acelea pareau unice si plus ca la asta intervenea si faptul ca erai sau esti adolescent, ceea ce facea ca alti zeci si sute de hormoni sa iti pocneasca in minte.

Era frumos, dar eu cred ca e mai frumos dupa ce inveti sa te bucuri de singuratatea ta, sa nu mai te simti aproape de intuneric atunci cand te supara cineva sau cand afara doar norii iti zambesc urat. Si apoi numai dupa ce inveti sa fii fericit singur vei reusi sa fii fericit cu cineva. Nu ai cum sa stai cu cineva si sa iti fie bine daca tot timpu cauzi scuze sa fii posomorat. Pe langa faptu ca nu iti faci bine tie, mai deprimi si pe cea (cel) de langa tine. Apoi te intrebi de ce te-a parasit sau de ce a fugit de ii sfaraiau calcaiele cand ai zis tu ca te desparti de ea . Nu ingreuna oamenii din jurul tau si in special persoana speciala care sta langa tine pentru ca nimanui nu ii place plumbul si mai ales plumbul depus pe genele pline de lacrimi. Bucura-te si tu putin ca totul pare mai frumos cand faci asta!

Eu chiar daca as incerca sa fiu nefericit nu as reusi pentru ca am gasit o fiinta  foarte speciala. Nu am cum sa stau langa ea si sa nu zambesc de fericire, nu am cum sa nu ma bucur tot timpul ca Dumnezeu mi-a scos-o in calea mea. E dorinta mea din clasa a 5-a cand visam sa zburd cu cineva pe plaja si sa ma uit la apusul de soare. E cea care mi-am imaginat ca ma voi uita cu ea la stele, ca voi numara firele de nisip si razele de soare.

Te iubesc, Adina!

Mai jos sunt fotografii cu prima sedinta cu scumpa mea si cu locul unde ne-am imprietenit.

Photography, Thoughts Adina, dragoste, foto, instelata, iubire, love, photo, Photography, Pose, seara, shooting

Urmaresc o pasare pe cer si vad ca in zborul ei se coboara odata cu aerul cald de sub aripi. Ma uit mai atent si vad cum fire de viata pornesc din ciocul ei si ma intreb…ce sa insemne? Sa fie oare viata mea acolo? Sau viata ta? Sau viata oricui? Nu stiu, dar e posibil. Tot ceea ce stiu e ca firul vietii mele se asterne foarte cald pe o streasina de vara. Puful din jurul lui se inmulteste si fiecare refractare a luminii transforma lumina alba, simpla si monotona, in cele sapte culori ale vietii. Nu stiu cum de s-a intamplat asta, dar se pare ca Cineva de sus s-a gandit ca ar fi timpul sa imi impletesc firul meu cu al altcuiva. Asa ca iata-ne purtati in cioc spre inaltimi cu care nu ne-am mai intalnit, vreme si mai rece si mai calda, culori din atmosfera care nu le-am mai vazut pana atunci, dar e bine ca acu nu vom mai ingheta singuri, iar caldura o vom imparti si lumina care se va rasfrange in ochii nostrii va fi de doua ori mai revigoranta. Se intampla totul sub adierea Cuvantului Lui si eu nici nu mi-am dat seama la inceput. Am crezut ca iar este o intamplare fericita in viata mea, un nou capitol la care nu ii vad finalul de pagina, dar nu e doar atat, ci este o minune pentru ca nu in fiecare zi vezi un fir plin de scaieti de neastampar impletit cu un fir fin de matase, impodobit cu miresme de roua si ganduri de bucurie. E ceva nou si desi este putin infricosator, este un lucru divin.

Nu stiu de ce se intampla toate acestea, de fapt stiu, pentru ca El ma iubeste si stie cand sa dea ploaie si cand sa dea soare, cand sa trimita pasarea vietii si cand sa ma lase sa atarn singur. El tot timpul stie, de aceea daca treci prin vremuri mai aspre, prin prapastii si prin canioane, nu uita, El  te tine strans.

Photography, Thoughts divinitate, foto, fotografie, ganduri, Pose, poze, Thoughts, viata