O chestie numita “blog”

Stii de ce imi place mie verdele? Pentru ca este o culoare neutra: poate sa inspire viata sau poate sa inspire degradare. Depinde tot timpul de nuante. Poti sa fii tu sau poti sa fii tu cu nuante de altcineva…totul tine de nuante. Nu cred ca exista persoane atat de diferite incat sa spui ca sunt de pe planete distante. Ci toata lumea se aseamana intr-un fel sau altul pentru ca altfel nu am putea sa ne regasim in ceilalalti, sa ne facem prieteni si sa socializam. Ca natura suntem facuti sa fim asemenea si daca nu suntem, fie ca vrem, fie ca nu, ne lasam influentati de vantul ce il sufla fiecare. Poate sa fie o briza calda de vara sau un vaj brutal de toamna intarziata, depinde la ce ne deschidem velele. 

   Este totusi bine ca sa ai o ancora, sa tii minte de unde vii, sa nu uiti ce esti, cum te-a creat Dumnezeu: un copil unic numai al Lui. Nu iti arunca ancora intr-o mare tulbure de ganduri unde nimic nu e sigur, barca ta se va misca usor…dar sigur. Increde-te in oameni in masura in care ei cred in tine. 

   Verdele de care am vorbit mai sus este foarte tricky pentru ca este pus intr-un gradient. Depinde reflexiile soarelui sau unghiul de vedere, depinde de multe lucruri. Dar ceea ce este sigur e ca doi oameni pot vedea acelasi lucru diferit. Stiu ca este o vorba destul de comuna in zilele noastre cu toate sms-uri astea de pe net sau atatea statusuri la messenger afumate de mii de utilizatori. Dar oricum ar fi…este o vorba adevarata.

   Hmm…ce chestie interesanta cu gandurile acestea. Te pot duce pe mari necunoscute, dar atat de dulci si suave in amarul lor. Tot te avanti din ce in ce mai mult intre valuri cu privirea la o licarire dintre nori, raza ta de speranta ca undeva acolo sus exista ceva bun, ceva pur…o urma de iubire. Arunca-ti ancora, calator ratacit, fii atent pe unde mergi, pe cine calci sau pe cine inneci in drumul tau. Priveste la oamenii care iti striga ca nu mai pot merge mai departe. Iubeste-i pe ei ca si ei sa te iubeasca pe tine.

   Ai incredere in inima ta si lasa lumea sa vorbeasca. Atata timp cat esti fericit si nu faci pe altii sa sufere, nu e niciun motiv sa te opresti din drumul tau. Mergi mai departe, dar nu uita sa privesti in jos.

Uncategorized

Nu’i inteleg pe romani ce tot au cu pozele alb negru si nudurile. Cred ca e al 6-lea numar Photo Magazine care il cumpar si iar revista e plina de nuduri si de poze alb negru. Nu mi se par chiar etice pozele nud pentru ca sunt o combinatie intre arta si o scurtatura catre erotic. Nu este arta pura, ci in loc sa te faca sa meditezi la fotografie, nu te poti gandi decat la ceea ce vezi, in loc sa vezi si ceea ce e dincolo de fotografie, dincolo de ce a surprins fotograful. E un compromis intre arta si succes.

La fel cu pozele alb negru. Ok, apelez si eu la asta, dar doar cateodata. In special cand vrei sa adaugi dramatism fotografiei sau pur si simplu iti place cum iese b&w. Dar peste tot pe unde ma uit…poze b&w. Nu conteaza ca nu respecta regulile fotografiei sau pur si simplu….nu sunt frumoase, daca este black and white atunci frate….e arta.

Am luat mai multe reviste de fotografie internationale, inclusiv albume ale unor artisti. Nu am vazut atata goliciune ca la romani. Mai abtine-ti-va oameni buni, ca doar nu sunteti animale. Faceti arta cu capul nu cu altceva.

Ce sa mai zic de combinatia nuduri + b&w… Nu critic persoanele care fac aceste poze, ci opera in sine. 

Ce zici, poti sa faci arta fara nud?

Uncategorized arta, b&w, fotografie, nud