Fire de viata
Urmaresc o pasare pe cer si vad ca in zborul ei se coboara odata cu aerul cald de sub aripi. Ma uit mai atent si vad cum fire de viata pornesc din ciocul ei si ma intreb…ce sa insemne? Sa fie oare viata mea acolo? Sau viata ta? Sau viata oricui? Nu stiu, dar e posibil. Tot ceea ce stiu e ca firul vietii mele se asterne foarte cald pe o streasina de vara. Puful din jurul lui se inmulteste si fiecare refractare a luminii transforma lumina alba, simpla si monotona, in cele sapte culori ale vietii. Nu stiu cum de s-a intamplat asta, dar se pare ca Cineva de sus s-a gandit ca ar fi timpul sa imi impletesc firul meu cu al altcuiva. Asa ca iata-ne purtati in cioc spre inaltimi cu care nu ne-am mai intalnit, vreme si mai rece si mai calda, culori din atmosfera care nu le-am mai vazut pana atunci, dar e bine ca acu nu vom mai ingheta singuri, iar caldura o vom imparti si lumina care se va rasfrange in ochii nostrii va fi de doua ori mai revigoranta. Se intampla totul sub adierea Cuvantului Lui si eu nici nu mi-am dat seama la inceput. Am crezut ca iar este o intamplare fericita in viata mea, un nou capitol la care nu ii vad finalul de pagina, dar nu e doar atat, ci este o minune pentru ca nu in fiecare zi vezi un fir plin de scaieti de neastampar impletit cu un fir fin de matase, impodobit cu miresme de roua si ganduri de bucurie. E ceva nou si desi este putin infricosator, este un lucru divin.
Nu stiu de ce se intampla toate acestea, de fapt stiu, pentru ca El ma iubeste si stie cand sa dea ploaie si cand sa dea soare, cand sa trimita pasarea vietii si cand sa ma lase sa atarn singur. El tot timpul stie, de aceea daca treci prin vremuri mai aspre, prin prapastii si prin canioane, nu uita, El te tine strans.
