O chestie numita “blog”

Mai tii minte cand stateai singur(a) in camera ta si te gandeai la melodia care iti canta in casti, la fiecare cuvintel, la fiecare rasuflare, la fiecare nota minora sau chitara electrica? Credeai ca nu ai cum sa simti mai mult muzica decat in acele momente, ca nimeni nu mai intelege muzica la fel ca tine, ca stii ce a vrut sa transmita compozitorul… Mai tii minte serile de toamna cand simteai cum vine iarna si vedeai cum vantul rascoleste frunzele la fel cum iti rascoleste tie gandurile? Te apropiai de o mica moarte a naturii si poate si a sufletului tau, doar pentru a se renaste totul mai frumos, mai verde si mai proaspat ca oricand. Momentele acelea pareau unice si plus ca la asta intervenea si faptul ca erai sau esti adolescent, ceea ce facea ca alti zeci si sute de hormoni sa iti pocneasca in minte.

Era frumos, dar eu cred ca e mai frumos dupa ce inveti sa te bucuri de singuratatea ta, sa nu mai te simti aproape de intuneric atunci cand te supara cineva sau cand afara doar norii iti zambesc urat. Si apoi numai dupa ce inveti sa fii fericit singur vei reusi sa fii fericit cu cineva. Nu ai cum sa stai cu cineva si sa iti fie bine daca tot timpu cauzi scuze sa fii posomorat. Pe langa faptu ca nu iti faci bine tie, mai deprimi si pe cea (cel) de langa tine. Apoi te intrebi de ce te-a parasit sau de ce a fugit de ii sfaraiau calcaiele cand ai zis tu ca te desparti de ea :). Nu ingreuna oamenii din jurul tau si in special persoana speciala care sta langa tine pentru ca nimanui nu ii place plumbul si mai ales plumbul depus pe genele pline de lacrimi. Bucura-te si tu putin ca totul pare mai frumos cand faci asta!

Eu chiar daca as incerca sa fiu nefericit nu as reusi pentru ca am gasit o fiinta  foarte speciala. Nu am cum sa stau langa ea si sa nu zambesc de fericire, nu am cum sa nu ma bucur tot timpul ca Dumnezeu mi-a scos-o in calea mea. E dorinta mea din clasa a 5-a cand visam sa zburd cu cineva pe plaja si sa ma uit la apusul de soare. E cea care mi-am imaginat ca ma voi uita cu ea la stele, ca voi numara firele de nisip si razele de soare.

Te iubesc, Adina!

Mai jos sunt fotografii cu prima sedinta cu scumpa mea si cu locul unde ne-am imprietenit.

Radu Pose, Thoughts Adina, dragoste, foto, instelata, iubire, love, photo, photography, Pose, seara, shooting

E chiar fain sa lucrezi cu familii. In special familii care se vede clar ca se iubesc si se apreciaza unii pe altii. Odata faceam o sedinta pt Revista Ta si in timp ce vedeam pe el si pe ea cum se poarta unul cu altul si cu copiii lor ma intrebam daca o sa ajung sa cunosc si eu pe cineva asa. Din fericire se pare ca lucrurile s-au intamplat mai bine decat ma asteptam, dar sa revenim la subiectul familii.

E foarte usor si implinitor sa lucrezi cu astfel de oameni pentru ca tot ce trebuie sa le spui este sa fie ei insisi, sa se joace, sa stea la iarba verde, la un picnic, sa faca treaba prin casa, orice este bine atata timp cat face parte din viata lor de zi cu zi. Mai jos veti vedea o parte din fotografiile care le-am facut pentru ei. Au niste copii foarte scumpi si cel mic zici ca era rupt din desene animate :).

Chiar mi-ar placea sa fac asta asa ca daily-basis si sa o mai combin din cand in cand cu fashion sau beauty photography. Apropos de asta, in curand voi posta si niste tarife pentru sedinte cu modele, familii, cupluri, nunti cu cat mai  multe detalii. Pentru cine vrea mai multe detalii de pe acum sa ma contacteze.

Radu Pose copii, cuplu, dragoste, familia, familie, foto, fotografie, iubire, photography, respect, revista ta