O chestie numita “blog”

Urmaresc o pasare pe cer si vad ca in zborul ei se coboara odata cu aerul cald de sub aripi. Ma uit mai atent si vad cum fire de viata pornesc din ciocul ei si ma intreb…ce sa insemne? Sa fie oare viata mea acolo? Sau viata ta? Sau viata oricui? Nu stiu, dar e posibil. Tot ceea ce stiu e ca firul vietii mele se asterne foarte cald pe o streasina de vara. Puful din jurul lui se inmulteste si fiecare refractare a luminii transforma lumina alba, simpla si monotona, in cele sapte culori ale vietii. Nu stiu cum de s-a intamplat asta, dar se pare ca Cineva de sus s-a gandit ca ar fi timpul sa imi impletesc firul meu cu al altcuiva. Asa ca iata-ne purtati in cioc spre inaltimi cu care nu ne-am mai intalnit, vreme si mai rece si mai calda, culori din atmosfera care nu le-am mai vazut pana atunci, dar e bine ca acu nu vom mai ingheta singuri, iar caldura o vom imparti si lumina care se va rasfrange in ochii nostrii va fi de doua ori mai revigoranta. Se intampla totul sub adierea Cuvantului Lui si eu nici nu mi-am dat seama la inceput. Am crezut ca iar este o intamplare fericita in viata mea, un nou capitol la care nu ii vad finalul de pagina, dar nu e doar atat, ci este o minune pentru ca nu in fiecare zi vezi un fir plin de scaieti de neastampar impletit cu un fir fin de matase, impodobit cu miresme de roua si ganduri de bucurie. E ceva nou si desi este putin infricosator, este un lucru divin.

Nu stiu de ce se intampla toate acestea, de fapt stiu, pentru ca El ma iubeste si stie cand sa dea ploaie si cand sa dea soare, cand sa trimita pasarea vietii si cand sa ma lase sa atarn singur. El tot timpul stie, de aceea daca treci prin vremuri mai aspre, prin prapastii si prin canioane, nu uita, El  te tine strans.

Pose, Thoughts divinitate, ganduri, Pose, poze, Thoughts, viata

Mi-ar placea ca totul sa fie asa cum e. Mi-ar placea la luna sa vada ziua si soarele sa guste din noapte. Probabil se va intampla, dar acum nu stiu nimic. Daca as sti, probabil nu as mai trai viata cu adevarat. Insa…no worries. In curand voi stii daca apa poate sa guste, iar focul sa fie ud. Orice e posibil. Nu vreau sa grabesc viata, nu vreau sa o stric, nu vreau sa nu ma bucur de fiecare pas. Orice frantura de strada ma duce mai departe si trebuie sa invat sa ma bucur de acest lucru. 

E greu totusi sa ai rabdare, sa astepti ca viata sa iti spuna: “Baa…uite care’i treaba!”, dar e un sentiment care nu l-am trait pana acum, e curiozitate, placere si totusi teama. E un mix ciudat, dar inima mea il vrea….vrea sa il guste ca sa stie raspunsul la intrebarea: maine cum va fi?

Nu vreau sa imi zapacesc tastatura cu acelasi taste apasate, nu vreau sa ma zapacesc nici pe mine si nu vreau sa ii zapacesc nici pe altii. Vreau doar sa stiu ca in curand voi putea pasi fara o urma de indoiala, cu siguranta in suflet ca urmatoarea zi voi avea o temelie. Daca o sa am asta, voi fi mai fericit decat sunt si spun asta pentru ca nu cred ca este cineva care nu vrea acelasi lucru. Desi trecem prin tot felul de intamplari, aventuri si sentimente, pana la urma toti cautam siguranta, acceptare si pe cineva placut noua.

Nu mai pot sa zic nimic, decat ca viata e introtocheata rau, grea, complexa…dar frumoasa foc!

Thoughts decizie, decizii, ganduri, orice, posibil