O chestie numita “blog”

   E greu sa fii un copil destept in ziua de azi. E destul de greu sa te opui fiecarui vant care te doboara. Cum ai putea sa iti urmaresti gandurile si totusi sa nu te pierzi uitand unde esti? Ma gandeam ca a fi ceea ce esti demonstreaza cu adevarat ce esti. Daca reusesti, esti tu, daca nu, esti tot tu, dar fara tine. Sa dai drumul la tot? Daca vei da peste vad? Daca inimile persoanelor de langa tine nu vor fi pregatite pentru un rasuflu aspru de iarna?
   Mai vreau sa fiu copil, dar mai sunt? Cine iti poate decide gradul tau de copilarime, dragostea ta de viata sau chiar zapaceala ce fuge prin sangele tau ca argintul viu? As vrea sa rabufnesc in mii de artificii, sa ma uit in ochii mei si sa imi zambesc.
As vrea sa ma trezesc cu un gand si sa mi le indeplinesc pe celelalte la care nu ma gandesc; sa dorm pe o piatra moale de primavara si sa ma uit la iarba cum creste, sa ascult inima unei gaze si sa ii soptesc usor…
   Mi-ar placea ca unele lucruri sa fie mai usoare, sa imi traiesc gandurile si altii sa nu se sperie de zbuciumul meu. As dori sa iti gasesc inima, sa o citesc, sa o ascult, sa fiu ritmul ei si ea sa fie suflarea mea. Cum as putea sti dupa ce colt de stea te ascunzi? Intreb, dar degeaba. Nimeni nu te cunoaste. Caut sa adorm din nou ca sa te vad iar, dar in fiecare noapte iti ascunzi ochii de mine, sa nu cumva sa te vad, ca un pacat de neiertat. Cum poti fi atat de departe si totusi sa te simt ca respiri langa mine? Explica-mi cum in fiecare bataie a ceasului se gaseste o intrebare? De ce cand mainile imi amortesc le simt pe ale tale, cand pielea mea e rece iti simt caldura?
   Fiecare intrebare vine cu un raspuns mai mare, dar cu o intrebare in urma lui si mai mare. Cu cat stii mai putin cu atat stii mai mult, dar atunci cand cercetezi vezi ce parte neinsemnata a Universului este mintea ta.     O sa invat sa ma impac cu gandul unei calatorii fara scopul stabilit de la inceput? Chiar daca nu, calul legat de saua mea ma va duce inainte, chiar daca as vrea sa fac pauza cateodata. Nu ma pot da jos pentru ca as abandona.
   Acum o sa tac pentru ca fiecare litera scrisa ma duce mai departe de scopul meu.

   Ce zici, o sa pot sa ma impac cu un drum plin de intuneric?

Thoughts intrebare, intrebari, scop, tel

Merg linistit pe strada si nu inteleg cum in incercarea mea de a fi diferit sunt tot la fel ca ceilalti. De ce cand vrei sa mergi spre dreapta, mergi defapt spre stanga? Nu inteleg cum intr-o lume atat de rea, poate fi cineva care sa gandeasca si altfel. De ce este asa, ce a determinat aceasta persoana sa aleaga alt drum decat cel imprimat de mii de pasi ai calatorilor? Dorinta de a fi unic este in fiecare si asta se vede cel mai bine in timpul adolescentei, incercand sa iti faci propria viata, propriul caracter, revoltandu-te la orice ti se pare suspect….dar daca ar fi asa, as sti cum sa raspund. 

Sper sa aflu cat de curand o explicatie. Am o idee, dar este prea simpla. Desi cateodata lucrurile cele mai simple sunt si cele adevarate, e probabil ca aici sa fie mai mult de atat. Sunt chiar curios daca picaturile de apa cad vertical sau urca in unduiri spre ceilalti. Sunt curios daca gravitatia functioneaza la ea, sau gandurile ei zboara neinlantuite spre cer. Sunt curios daca razele de soare vin pentru ea, sau daca ea trimite aceste raze…

Cum se poate ascunde in spatele unui zambet atat de simplu o filozofie atat de complexa a vietii?

Thoughts complexitate, dilema, falsa, intrebare, presupunere