O chestie numita “blog”

O crenguta a inceput sa rasara din pamant si cu fiecare raza de soare, creste mai mult, mai mult. De la inceput stii ca daca copacelul va avea soare si apa va creste intr-un copac sanatos, insa nu poti prezice in ce directie vor creste crengile si care crengutza va fi mai groasa decat cealalta. Nu poti sa stii ce intorsaturi ia viata ta, insa poti sa stii ca tot merge spre bine. Chiar daca se intampla lucruri rele, acestea sunt facute nu sa te darame, ci sa te intareasca. Nu trebuie sa renunti la lumina doar pentru ca te-ai curentat odata :).

Stii ce mai e interesant? Ca atunci cand te astepti mai putin, exact atunci stii ce se va intampla. Nu e vorba de preziceri ale viitorului, ci o simpla analiza a faptelor trecute si actuale. Eu sunt totusi contrariat de o mica prajitura care mi se ofera dar nu o pot lua. Pare atat de delicoasa, insiropata, dulce…iti lasa gura apa. Si totusi nimic din exteriorul ei nu iti poate spune ce gust are. Nu stii daca o sa fie acrisoara, dulce,amaruie sau …chiar amara. Ce e totusi fain e ca nu prea primesti prajituri amare, macar de asta poti fi sigur. 

Si totusi…cat de contrariat pot sa fiu de contrastele din lumea aceasta. Intunericul cere lumina, focul cere apa, si totusi cand se intalnesc nu se impaca deloc. Nu ajung la un compromis sau la o intelegere mutuala. Asa ca ai grija cu contrastele, nu sunt intotdeauna cele mai bune. 

Si totusi eu nu sunt asa de contrariat de contrast. Ci mai mult de un surub de 6 cu o piulitza de 7. La inceput se pare ca se potrivesc, insa trebuie sa fie ceva mai mult decat doar aceste doua elemente ca sa poate sa stea impreuna. Aluneca, se misca…nu stau locului, dar cred ca daca indesi acolo ceva bine bine, pan’ la urma sta :D. 

Cuvintele astea sunt doar pentru cei care stiu sa inteleaga. Daca nu pricepi nimic, mai bine lasa cititu’ de pe blogul asta. Citeste o carte, e mai culta decat mine :-P. Ai grija de tine, ai grija de sufletul si cel mai importat…ai grija pe cine lasi in inima ta.

Interesanta viata asta: cand e soare, cand e nori :).

Thoughts contrarii, contrast, ganduri, intrebari, Thoughts, viata

   E greu sa fii un copil destept in ziua de azi. E destul de greu sa te opui fiecarui vant care te doboara. Cum ai putea sa iti urmaresti gandurile si totusi sa nu te pierzi uitand unde esti? Ma gandeam ca a fi ceea ce esti demonstreaza cu adevarat ce esti. Daca reusesti, esti tu, daca nu, esti tot tu, dar fara tine. Sa dai drumul la tot? Daca vei da peste vad? Daca inimile persoanelor de langa tine nu vor fi pregatite pentru un rasuflu aspru de iarna?
   Mai vreau sa fiu copil, dar mai sunt? Cine iti poate decide gradul tau de copilarime, dragostea ta de viata sau chiar zapaceala ce fuge prin sangele tau ca argintul viu? As vrea sa rabufnesc in mii de artificii, sa ma uit in ochii mei si sa imi zambesc.
As vrea sa ma trezesc cu un gand si sa mi le indeplinesc pe celelalte la care nu ma gandesc; sa dorm pe o piatra moale de primavara si sa ma uit la iarba cum creste, sa ascult inima unei gaze si sa ii soptesc usor…
   Mi-ar placea ca unele lucruri sa fie mai usoare, sa imi traiesc gandurile si altii sa nu se sperie de zbuciumul meu. As dori sa iti gasesc inima, sa o citesc, sa o ascult, sa fiu ritmul ei si ea sa fie suflarea mea. Cum as putea sti dupa ce colt de stea te ascunzi? Intreb, dar degeaba. Nimeni nu te cunoaste. Caut sa adorm din nou ca sa te vad iar, dar in fiecare noapte iti ascunzi ochii de mine, sa nu cumva sa te vad, ca un pacat de neiertat. Cum poti fi atat de departe si totusi sa te simt ca respiri langa mine? Explica-mi cum in fiecare bataie a ceasului se gaseste o intrebare? De ce cand mainile imi amortesc le simt pe ale tale, cand pielea mea e rece iti simt caldura?
   Fiecare intrebare vine cu un raspuns mai mare, dar cu o intrebare in urma lui si mai mare. Cu cat stii mai putin cu atat stii mai mult, dar atunci cand cercetezi vezi ce parte neinsemnata a Universului este mintea ta.     O sa invat sa ma impac cu gandul unei calatorii fara scopul stabilit de la inceput? Chiar daca nu, calul legat de saua mea ma va duce inainte, chiar daca as vrea sa fac pauza cateodata. Nu ma pot da jos pentru ca as abandona.
   Acum o sa tac pentru ca fiecare litera scrisa ma duce mai departe de scopul meu.

   Ce zici, o sa pot sa ma impac cu un drum plin de intuneric?

Thoughts intrebare, intrebari, scop, tel