O chestie numita “blog”

Mai tii minte cand stateai singur(a) in camera ta si te gandeai la melodia care iti canta in casti, la fiecare cuvintel, la fiecare rasuflare, la fiecare nota minora sau chitara electrica? Credeai ca nu ai cum sa simti mai mult muzica decat in acele momente, ca nimeni nu mai intelege muzica la fel ca tine, ca stii ce a vrut sa transmita compozitorul… Mai tii minte serile de toamna cand simteai cum vine iarna si vedeai cum vantul rascoleste frunzele la fel cum iti rascoleste tie gandurile? Te apropiai de o mica moarte a naturii si poate si a sufletului tau, doar pentru a se renaste totul mai frumos, mai verde si mai proaspat ca oricand. Momentele acelea pareau unice si plus ca la asta intervenea si faptul ca erai sau esti adolescent, ceea ce facea ca alti zeci si sute de hormoni sa iti pocneasca in minte.

Era frumos, dar eu cred ca e mai frumos dupa ce inveti sa te bucuri de singuratatea ta, sa nu mai te simti aproape de intuneric atunci cand te supara cineva sau cand afara doar norii iti zambesc urat. Si apoi numai dupa ce inveti sa fii fericit singur vei reusi sa fii fericit cu cineva. Nu ai cum sa stai cu cineva si sa iti fie bine daca tot timpu cauzi scuze sa fii posomorat. Pe langa faptu ca nu iti faci bine tie, mai deprimi si pe cea (cel) de langa tine. Apoi te intrebi de ce te-a parasit sau de ce a fugit de ii sfaraiau calcaiele cand ai zis tu ca te desparti de ea :). Nu ingreuna oamenii din jurul tau si in special persoana speciala care sta langa tine pentru ca nimanui nu ii place plumbul si mai ales plumbul depus pe genele pline de lacrimi. Bucura-te si tu putin ca totul pare mai frumos cand faci asta!

Eu chiar daca as incerca sa fiu nefericit nu as reusi pentru ca am gasit o fiinta  foarte speciala. Nu am cum sa stau langa ea si sa nu zambesc de fericire, nu am cum sa nu ma bucur tot timpul ca Dumnezeu mi-a scos-o in calea mea. E dorinta mea din clasa a 5-a cand visam sa zburd cu cineva pe plaja si sa ma uit la apusul de soare. E cea care mi-am imaginat ca ma voi uita cu ea la stele, ca voi numara firele de nisip si razele de soare.

Te iubesc, Adina!

Mai jos sunt fotografii cu prima sedinta cu scumpa mea si cu locul unde ne-am imprietenit.

Pose, Thoughts Adina, dragoste, foto, instelata, iubire, love, photo, photography, Pose, seara, shooting

Urmaresc o pasare pe cer si vad ca in zborul ei se coboara odata cu aerul cald de sub aripi. Ma uit mai atent si vad cum fire de viata pornesc din ciocul ei si ma intreb…ce sa insemne? Sa fie oare viata mea acolo? Sau viata ta? Sau viata oricui? Nu stiu, dar e posibil. Tot ceea ce stiu e ca firul vietii mele se asterne foarte cald pe o streasina de vara. Puful din jurul lui se inmulteste si fiecare refractare a luminii transforma lumina alba, simpla si monotona, in cele sapte culori ale vietii. Nu stiu cum de s-a intamplat asta, dar se pare ca Cineva de sus s-a gandit ca ar fi timpul sa imi impletesc firul meu cu al altcuiva. Asa ca iata-ne purtati in cioc spre inaltimi cu care nu ne-am mai intalnit, vreme si mai rece si mai calda, culori din atmosfera care nu le-am mai vazut pana atunci, dar e bine ca acu nu vom mai ingheta singuri, iar caldura o vom imparti si lumina care se va rasfrange in ochii nostrii va fi de doua ori mai revigoranta. Se intampla totul sub adierea Cuvantului Lui si eu nici nu mi-am dat seama la inceput. Am crezut ca iar este o intamplare fericita in viata mea, un nou capitol la care nu ii vad finalul de pagina, dar nu e doar atat, ci este o minune pentru ca nu in fiecare zi vezi un fir plin de scaieti de neastampar impletit cu un fir fin de matase, impodobit cu miresme de roua si ganduri de bucurie. E ceva nou si desi este putin infricosator, este un lucru divin.

Nu stiu de ce se intampla toate acestea, de fapt stiu, pentru ca El ma iubeste si stie cand sa dea ploaie si cand sa dea soare, cand sa trimita pasarea vietii si cand sa ma lase sa atarn singur. El tot timpul stie, de aceea daca treci prin vremuri mai aspre, prin prapastii si prin canioane, nu uita, El  te tine strans.

Pose, Thoughts divinitate, ganduri, Pose, poze, Thoughts, viata